Icoana altarului principal

 

Cugetări prilejuite de noua cruce a bisericii Cristos Rege

 

 

 

Absidaeste spaţiul liturghiei, adică acea parte a bisericii unde este aşezat altarul principal şi unde preotul celebrează liturghia sau alte acţiuni liturgice. Locul de păstrare al Euharistiei este separat de aceasta. (cfr. Enciclopediei Liturgice, p. 230-231, + schema 41. de la p. 247).

 

 

Liturghia este actualizarea morţii pe cruce a lui Isus. De aceea, la ofertoriu, preotul varsă vin şi apă în potir, spre a simboliza moartea lui Isus. Citim în evanghelia lui Ioan:

 

 

Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele,ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă.” (In 19, 33-34)

 

 

 

Iar înainte de împărtăşanie rupe o bucată din pâine şi o lasă să cadă în pahar ca şi semn al faptului că Isus a înviat şi este viu din nou (aceasta este semnificaţia unirii trupului şi a sângelui). Sub speciile pâinii şi vinului noi ne împărtăşim deja cu trupul sau sângele lui Cristos mort şi înviat pentru noi.

 

 

Având în vedere toate aceste consideraţii, reiese că absida este spaţiul actualizării jertfei pe cruce a lui Isus, în care locul principal este ocupat de masa jerfei. Preotul şi cei care-l asistă stau împrejurul acestei mese a jertfei.

 

 

Construcţia altarului principalfăcea referire la hramul bisericii, fiind ridicat pentru reprezenta anumite mistere (de ex. Sfânta Treime, Inima lui Isus, îndurarea divină) sau în cinstea unor sfinţi. Tabernacolul .........care este locul de păstrare al sfintei Euharistii, ocupa un loc mic şi modest. După noile norme liturgice, locul de păstrare al Euharistiei se şi separă de absidă. Noile biserici se construiesc deja având alături capela Sfintei Euharistii, unde oamenii pot intra pentru a vizita Preasfântul Sacrament, pentru a se ruga.

 

 

Interpretarea şi valorizarea corectă a Regalităţii lui Cristos este deasemenea importantă.

 

 

Noi suntem cu adevărat Biserica bucuriei şi bucuria noastră creştină vine din credinţa noastră în înviere. Însă a-l uita pe Cristos cel răstignit nu a fost niciodată spre binele credinţei comunităţii creştine.

 

 

Voi da câteva exemple din Scriptură, căci în ea trebuie să căutăm bazele credinţei noastre.

 

 

Sfântul Pavel, al cărui an îl sărbătorim – anul sfântului Pavel se termină în 29 ale lunii -, se întâlneşte cu Cristos cel viu, din morţi înviat, Lui se consacră, timp de 14 ani se pregăteşte în pustiu pentru a-l mărturisi, şi totuşi, lucrarea sa este caracterizată de mărturia despre Cel răstignit. Le scrie Galatenilor:

 

 

O, Galateni fără minte, cine v-a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca-ntr-o icoană pe Hristos răstignit ? (Ga 3, 1)

 

 

Da, pe Cristos cel răstignit îl predică Pavel Galatenilor, şi ni-l predică şi nouă.

 

 

La toate acestea, mai adaugă următoarele celor din Corint, care şi ei se agită împotriva lui Cristos răstignit:

 

 

Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.Şi- timp ce Iudeii cer semne şi Elinii caută înţelepciune, noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie; dar pentru cei chemaţi, şi Iudei şi Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-şi-Înţelepciunea-lui-Dumnezeu. (1 Co 1, 18; 22-24)

 

 

Sfântul Petru, în pledoaria sa spune cele ce urmează:

 

 

... fie-vă cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru El stă acesta sănătos înaintea voastră!El este piatra cea neluată în seamă de către voi, ziditorii, care a ajuns în capul unghiului;şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci sub cer nu este dat între oameni nici un alt nume întru care noi trebuie să ne mântuim“. (FA 4, 10-12)

 

 

De aceea este deci crucea imaginea altarului nostru principal. Dar putem vedea că nu sunt două grinzi, ci avem o cruce stilizată, ceea ce dă de înţeles că prin ea nu reprezentăm vinerea mare, ci că trecerea s-a săvârşit deja. Pe cruce este Isus, nu cel răstignit, ci Isus stigmatizat, care ne arată şi nouă, ca şi lui Toma, rănile Sale, şi ne cere:

 

 

Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios! (In 20, 27)

 

 

Este Isus cel viu, cu crucea, căci el este de-acum de nedespărţit de lemnul batjocurii, căci prin sfânta sa cruce a mântuit lumea. Crucea este instrumentul şi semnul iubirii Sale nemărginite.

 

 

Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi.” (In 15, 13)

 

 

Să adăugăm încă un fragment la cel despre cruce, din Sfântul Pavel:

 

 

Şi când am venit la voi, fraţilor, nu cu greutatea cuvântului sau a înţelepciunii am venit eu să vă vestesc taina lui Dumnezeu. Că n-am socotit ca-ntre voi să ştiu altceva decât pe Iisus Hristos; şi pe Acesta, răstignit...(1 Co 2, 1-2)

 

 

Trebuie să reflectăm şi asupra culorilor crucii. „Ar fi putut fi mai deschisă culoarea, totul în jur este maro, de ce nu şi crucea?” – a întrebat cineva.

 

 

Pentru Isus crucea nu poate fi o ramă, precum rama pentru geam. Dar mergând mai departe, şi apelând pentru ajutor la Sfinta Scriptură, citim în prologul Sfântului Ioan evanghelistul:

 

 

Viaţă era într-Însul, şi viaţa era lumina oamenilor ; şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o”

 

 

Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul. În lume era şi lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Dar celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu”

 

 

Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele; dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite“.

 

(In 1, 4-5; 9-12; 3, 19-21)

 

 

Trăim în dualitatea luminii şi a întunericului. Lumina adevărată a fost adusă în viaţa noastră de învierea lui Cristos, prin care putem fi lumina lumii. Şi liturgia învierii începe prin aducerea în biserica întunecată a lumânării pascale, semn al învierii.

 

 

Lupta luminii şi a întunericului s-a decis pe cruce. Aparent, întunericul a învins, dar în realitate, cel care a învins a fost Cristos, prin învierea Sa. Şi din acest motiv această operă de artă îl reprezintă pe Cristos cel viu, şi nu pe Cristos cel mort.

 

 

Împărăţia lui Cristos?

 

 

El nu a fost un rege încoronat. Mai mult,

 

 

Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în munte, numai El.(In 6, 15)

 

 

Isus a observat că vor să-l împresoare, să-l facă rege cu de-a sila, de aceea s-a întors singur pe munte.

 

 

În mod concret despre Împărăţia Sa se vorbeşte în timpul procesului Său:

 

 

Pilat s-a întors în pretoriu, a poruncit ca Isus să fie adus în faţa sa şi l-a întrebat: Tu eşti împăratul Iudeilor? (In 18, 33)

 

 

Răpuns-a Iisus: „De la tine însuţi o spui, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine?“Pilat a răspuns: „Nu cumva eu sunt iudeu?... Neamul tău şi arhiereii mi te-au predat. Ce-ai făcut?“ Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu le fiu predat Iudeilor. Dar, acum, împărăţia Mea nu este de aici“.Atunci Pilat I-a zis: „Aşadar, eşti tu împărat?“ Răspuns-a Iisus: „Tu o spui, că Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta M-am născut, şi pentru aceasta am venit în lume: să mărturisesc pentru adevăr; tot cel ce este dintru adevăr ascultă glasul Meu“. Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?...“.(In 18, 34-38)

 

 

Da, Împărăţia Lui este Împărţia adevărului în ceasul crucii, căci pentru aceasta El a venit.

 

 

Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine“. (In 12, 31- 32)

 

 

Sper ca meditarea acestor lucruri să ne apropie de misterul crucii, a luptei păcatului şi binelui.

 

 

Prin aceste gânduri nu doresc să conving pe nimeni, ci am vrut doar să arăt motivaţia artistului şi a noastră de a-l reprezenta astfel pe Cristos, viaţa şi învierea noastră.

 

 

Cu o altă ocazie vom reflecta asupra efectului crucii asupra educaţiei.

 

 

Voi mai vorbi despre toate acestea şi la sfânta liturghie din 21 iunie 2009.

 

 

Fie ca Cristos să atragă la Sine toate sufletele aflate în căutare!

 

 

Ft. Dávid György